| Edie Sedgwick: Între Andy Warhol şi Bob Dylan |
| 02.04.09 | | |
![]()
![]()
Amândoi îmi sunt antipatici. Şi Warhol şi Dylan. Primul pentru că este un caz tipic de complexat, neiubit, nedorit, sărăntoc, imigrant, crescut de mamă singură, devenit profitor, abil manipulator, disperat să fie iubit şi adorat. A reuşit să distrug sistematic, tot ce îl inconjura, fara sa daruiasca nimic. Toţi tinerii artişti care l-au ajutat să creeze “Factory” au ajuns o gaşcă de dependenţi de droguri şi desigur, dependenţi de bunăvoinţa lui Warhol care câştigase bani folosindu-se de talentul tuturor.
Dylan nu e odios ca Warhol, dar este un mare laş. Nu mai ştiu dacă Joan Baez era amanta lui şi îl gaseşte în pat cu fosta nevastă, sau dacă nevasta îl prinde cu Joan Baez, dar în orice caz, nici surprins asupra faptului individul nu şi-a recunoscut infidelitatea. Şi nici nu s-a schimbat după episodul cu pricina, a rămas constant în laşitate.
Doar neşansa a plasat între aceşti doi bărbaţi, o fiinţă vulnerabilă şi foarte talentata. Este vorba despre Edie Sedgwick, fata care a inspirat “”Leopard-Skin Pill-Box Hat” şi “Just Like A Woman” de pe albumul “Blond on Blond” a lui Dylan. Fata care în “Beauty no 2″ are un discurs perfect, de poem. Merita sa vezi filmul Factory Girl in care joaca Sienna Miller. Dar ca sa intelegi exact lumea glossy rafinat decadenta ti-as recomanda si o lectura. Ryu Murakami cu “Extasy”. (Am citit Murakami la recomandarea lui Calin.Bine, imi recomandase Haruki, dar l-am citit intai pe Ryu. Şi a meritat).
Despre Edie ca style si fashion icon am scris mai multe aici.
Sienna Miller explica într-un interviu pentru revista Marie Claire fascinaţia exercitată de Edie si viziunea ei despre prima “It-girl” a Americii:
“I just think anybody who is that self-destructive is intriguing. She had a real light. She was vibrant and fascinating and kind of started a big movement in the ‘60s, and burned out because she was misguided and abused. [She] just had an interesting life. I just think she’s a pretty tortured soul, but that’s quite fascinating in a sick kind of way.”
“Playing somebody who really existed is challenging. You want to do it justice because I think you realize that you’re the one that’s carrying the mantle on. Accent, her voice, vocal physicalities, the way she smoked, the way she talked. Being able to be destructive but also have an audience sympathize with you. Not being seen as some drug addict, but actually to make people feel that she’s a drug addict as a result of a very tortured life - a lot. I’m terrified.”
1 Comment so farLeave a comment
Leave a comment
Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
google medical insurance with small business plans saving plan online great west in simi valley ca…
sideways.capitalizes would,…