| Fetiţa foarfecă |
| 01.15.08 | | |
N-am stricat niciodata jucarii. Papusile cu care m-am jucat cand eram mica ar fi rezistat toate pana in ziua de azi daca, pe multe dintre ele nu le-as fi daruit. Desigur ca le iubeam cum se cuvine si le schimbam hainutele, le coafam le faceam baie, ba chiar si injectii cand erau bolnave. Insa aceste frumoase si fragile prietene ramenau cel mai adesea parasite pentru ca fascinatia mea pentru dulapul cu haine si sertarele cu incaltamintea mamei intrecea cu mult nevoia de joaca.
Parintii mei isi aminteau despre mine ca eram extrem de cuminte. Fire contemplativa, nu ma implicam in activitati care sa-mi puna pielea in pericol, doar priveam si inregistram ce se intampal in jurul meu. Cu o singura exceptie. Acelasi dulap. Acolo cu foarfeca in mana, deveneam de neoprit.
Cele mai frumoase haine din anii 70 care se gaseau in garderoba parintilor au sfarsit mai devreme sau mai tarziu intre cele doua lame ale foarfecii. Am scurtat manecile unui cojoc de blana cu motive florale brodate din perioada hippie (pe care acum l-as fi purtat cu mare palcere) astfel incat sa-mi vina mie bine, zeci de poale fluide ale rochiilor de matase, am decupat decolteuri si le-am schimbat forma celor deja existente sau pur si simplu am incercat sa “croiesc” alte haine folosind ca baza piesele din sifonier. Culmea este ca nu am taiat niciodata imbracamintea terna comunista. De vina sa fie moda acelor ani? Marturisesc, nici acum nu sunt un fan al modei din anii 80. Tot timpul sacrificatele erau haine cu adevarat frumoase, din anii 60-70. Dupa ce realizam noile creatii, le indesam in sifonier unde peste luni bune de zile erau descoperite. Nu urma chelfaneala pentru isprava, dar intrebarea “spune de ce tai hainele” pur si simplu nu-si gasea raspuns. Nu stiam de ce tai hainele insa nimic nu m-ar fi oprit. Nici chiar faptul ca foarfecele mari sau cele de croitorie erau ascunse. Taiam cu forfecuta de unghii. Inrijorati, parintii ajunsesera la concluzia ca este forma mea de a ma razbuna pe ei pentru un motiv pe care nu reuseau sa-l inteleaga. Dar nici abordarea aceasta psihanalitica n-a avut rezultate, ba mai mult, m-am apucat sa tai si incaltaminte, cel mai des, bretele de la sandale pe care voiam sa le transform in saboti.
Ca un adevarat criminal, tin minte aproape fiecare victima. Si pocăita fiind imi pare rau pentru fiecare clanţ pe care l-am facut in vremea aceea cu foarfeca. As fi purtat cu placere absolut tot ce continea dulapul mamei. Imi dau seama ca avea mult gust si ca era cu adevarat o “fashionista”.
In copilarie imi exprimam nelamurirea si uimirea in fata frumusetii si a lucurilor care imbraca la suprafata femeia intr-un mod distructiv. Mi-am pastrat aceasta uimire si dupa ce am scris un volum de poeme ( “Ruj pe icoane” ) in care am incercat sa spun “adevarul” despre fete, despre aproape femei. Si uimirea continua si acum, cand scriu rubrica de fashion pentru suplimentul “Unu şi unu” al revistei Sapteseri. Si va continua şi în postările de pe acest blog.
1 Comment so farLeave a comment
Leave a comment
Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
buy soma 120 no prescription…
soma generic. soma bras. soma discount code. soma on sports arena blvd. is soma a benzo. soma fabrications. …