| Infantilizarea femeii, handicapul locomotor şi postura “pigeon-toed” |
| 10.13.08 | | |
Eu sunt o consumatoare de bloguri street fashion.Îmi plac pentru că datorita lor nu trebuie să iau avionul si să ajung la NY doar ca să vad cum se îmbracă New Yorkezele. Este suficient să intru pe Sartorialist si mă lamuresc.
Cele mai multe personaje fotografiate pe strada de amatorii care deţin blogurile cu pricina sunt surprinse in aşa numita poziţie “pigeon-toed”. Adica ţin vârfurile picioarelor unite şi călcîiele departate ca niste copiliţe ruşinate că au uitat poezioara la serbarea de la grădiniţă.
Cum doamne iarta-ma a ajuns poziţia asta un trend de la bloguri până pe covorul roşu? Eu înţeleg că felul acesta de a poza vrea să evoce inocenţă, feminitatea abia întrezărită, vulnerabilitate, disponibilitatea la flirt a unei fete cuminţi, însă de când mă vad expusă excesiv la fotografii în care fetele apar invariabil în posturi “pigeon-toed” a început să se piardă mesajul. Pur si simplu am senzaţia ca privesc o serie întreagă de fete care stau într-o poziţie nefirească, forţată, că starea pe care vor să o transmită este şi ea falsă. Mai mult, mi se pare că promovează nu o imagine de femeie copil ci un handicap locomotor, sau picioarele strâmbe. Încă nu am discutat cu un bărbat despre aceasta treabă însă sunt de-a dreptul curioasă daca lor li se pare sexy o fată care le stă în faţa cu vârfurile degetelor de la picioare infipte unele in altele.
În pediatrie este chiar o problema, aceasta a picioarelor ţinute cu vârfurile spre interior, iar statisticile arată ca 85% din populaţie, fie ea masculină sau feminină are un defect al tibiei care direcţioneaza vârful picioarelor, fie spre interior, fie spre exterior. Defectele acestea apar mai ales la copii şi sunt datorate durerilor de creştere, dar se remediazăă odată cu creşterea în vârstă. Fenomenul se explică prin faptul că la unii copii oasele se dezvolta mult prea rapid, în timp ce musculatura nu ţine pasul cu această dezvoltare. Muşchii se alungesc pe oasele prea lungi, nu mai sunt flexibili şi nu permit mişcări prea ample fără a genera aşa numitele “dureri de creştere”. Din această cauză, copilul are un mers stângaci pentru a evita durerea musculară şi îşi directează mersul cu vârful piciorului în afară, sau din contră, în interior, adica aşa numitele poziţii “pigeon toed” şi “out toed”.
Mersul “de porumbel” cu vârfurile spre interior este frecvent la asiatice, şi este considerat feminin, dar asta este explicabil prin tradiţie.Purtarea kimonoului impunea paşi mici pentru a nu deschide faldurile hainei.Mersul cu vârfurile spre interior micşorează automat pasul şi amploarea deschiderii hainelor. Acest tip de mers arăta modestie şi feminitate. Chiar dacă acum aceste veşninte tradiţionale nu mai sunt purtate tot timpul, pentru asiatici stilul acesta de a păşi este în continuare feminin şi distins.
Dar restul femeilor, care nu au nici defecte osoase şi nici o tradiţie de respectat nu au nicio justificare pentru această postură a picioarelor. Pozele cu vârfurile unite şi călcâile depărtate nu mi se par copilăreşti, nu îmi transmit modestie şi nici timiditate ci îmi par penibile şi bolnăvicioase ca şi când ar încuraja dezvoltarea unui handicap la nişte fete perfect normale cu picioare altfel, superbe.
Trendul “pigeon-toed” nu e doar pe blogurile street fashion. Am vazut şi celebrităţi care pozează în această postură. Aici am pus o poza cu o fată de pe un blog street fashion, una cu Paris Hilton şi alta cu o asiatică.
Fără pigeon-toed în fashion vă rog!
Leave a comment
Leave a comment
Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
