| Nominalizarea, mai importantă decât premiul? |
| 10.17.08 | | |
Există premianţi care se aleg dintre mai mulţi nominalizaţi. Ei sunt cei care preţ de câteva minute sunt în centrul atenţiei, care se bucură şi de privilegiile de ordin material pe care le presupun premiile, dar şi de recompensa “socială”, adică onoarea ce li se face odată cu decernarea.
Miercuri (15 octombrie) a fost festivitatea de oferire a Marilor Premii Prometheus pentru Opera Prima şi Opera Omnia, iar Andrei Pleşu, preşedintele juriului a recunoscut în faţa nominalizaţilor şi a premianţilor că deşi în fiecare an încearcă să-i convingă pe cei care nu iau unul din premii, “cât de onorabilă este nominalizarea”, nu reuşeşte.
Pleşu a ţinut să precizeze că un actor cu mai multe nominalizări la Oscar are o notorietate mai mare decît un actor care chiar câştigă o dată premiul Oscar. Cu alte cuvinte, un Oscar câştigat înseamnă mai puţin decît 3 nominalizări la nivel de notorietate publică. Mai multe nominalizări la Oscar şi niciun premiu pot frustra un actor, însă percepţia publicului nu este aceea că respectivul ar fi mai puţin valoros decât unul care “împuşcă” un Oscar şi apoi nu mai revine prin alt premiu, sau printr-o altă nominalizare. Mai mult, Pleşu a insistat asupra dozei de “aleator”, “noroc” şi subiectiv “ce planează asupra alegerii pe care juriile sunt nevoite să le facă între personaliăţi de valoare similară”. Există deci şi cazuri fericite, iar la Premiile Prometheus de anul acesta aşa a fost, când nominalizaţii sunt egali din punct de vedere valoric iar nominalizarea în sine este o recunoaştere, o recompensă şi o onoare.
Am fost de două ori în postura de nominalizată fără să iau premiul cel mare. Am avut emoţii, am gândit că este posibil să primesc premiul dacă mă aflu printre cei aleşi în finală, dar faptul că nu am plecat acasă cu trofeul nu m-a dezamăgit. S-a întâmplat la ediţia a IV-a a Marilor Premii Prometheus din 2005 când am fost nominalizată la secţiunea literatură după ce câştigasem Marele Premiu la Tabara de Creaţie din Sf.Gheorghe.Premiul cel mare a fost câştigat de Diana Rotaru, pentru muzică. A doua oară s-a întâmplat tot la Marile Premii Prometheus, de data aceasta ediţia a VI-a din 2007. Am fost mândră de nominalizarea alături de Vasile Ernu, sau de pilda, alături de actriţa Dorotheea Petre. A câştigat atunci Alexandru Radvan pentru secţiunea arte vizuale.
Am până acum două nominalizări la Marile Premii Prometheus şi vorbesc despre ele ca de nişte premii în sine pentru că de fapt, aşa le şi percep.
Lumea literară şi în general lumea culturală ar fi mai frumoasă dacă premiile, puţine şi imposibil de împărţit tuturor celor care le merită nu ar stârni pasiuni şi frustrări.
No Comments so farLeave a comment
Leave a comment
Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
