Frumusetea nu este o valoare absoluta. Mai mult, receptarea ei difera de la un moment istoric la altul  dar si de la o persoana la alta. Daca analizam produsele artistice ale diferitelor epoci, incepand cu figurinele feminine din preistorie, infatisand femei supraponderale ( sculptura “Venus din Willendorf” de la muzeul de Arta din Viena), trecand prin intreaga galerie de figuri feminine care marcheaza istoria artei si sfarsind cu lumea glamour a filmului, reclamelor si podiumului prezentarilor de moda, vom vedea cum idealul de frumusete s-a schimbat si s-a subtiat, pierzand din consistenta, fizic, dar si la nivelul semnificatiei.

Candva zeite, acum in lumea porno

Nudul cu forme pline, solduri si sanii accentuati pentru a indica fertilitatea era  reprezentarea comuna a femeii in preistorie. Nu era o nuditate obscena si nici cu intentie sau semnificatie strict sexuala. Era exprimarea sacrului, era arta. Toate statuetele de tip “Venus” par a fi reprezetarea unor zeitati. Pentru omul preistoric, aceste fapturi cu bazinul lat si sanii proeminenti erau probabil un ideal de frumusete. Exprimau misterul si miracolul perpeturaii vietii prin maternitate. Erau frumoase pentru ca permiteau, dand nastere, continuarea vietii.Frumusetea nu era a lor, a micilor statuete “venus” care infatiseaza trupuri masive, ci a felului in care era perceputa femeia: o zeitate a familiei si a tribului.

In lumea moderna, raportul este cumva invers. Femei cu proportii perfecte modificate, sau nu ,chirugical sunt transformate in obiecte, in produse folosite pentru placerea si capriciul barbatului. Industira pornografica a dezbracat de mister si de semnificatie trupul feminin, iar arta a pierdut in fata noilor media, competitia pentru sugerarea si revelarea frumosului, in favoarea unui “frumos” explicit si obscen prin lipsa de semnificatie. (va urma)