Dielmateca, nr 11 din 2007 m-a intrebat: Cum este la debut?
Nu ştiu cum este la a doua sau la a zecea carte şi dacă sunt diferenţe esenţiale între debut şi restul cărţilor pe care le scrie un autor. Îmi lipseşte comparaţia şi nu vreau să presupun. Pentru mine, scrisul este o comunicare complementară celei cotidiene. Mă folosesc de el pentru că îmi dă confort şi scriind, am un mai bun acces la mine însămi. Nu exagerez dacă spun că simt pentru mine dar scriu pentru alţii, către alţii. Comunic. De aceea debutul este pentru autor ocazia potrivită să primească un feedback la mesajul pe care îl transmite. Iar volumul meu a fost unul norocos. A fost discutat, a avut cronici în reviste şi pe bloguri cu specific literar. Eu le-am postat, din onestitate pentru cititor, la adresa ww.livia.ro. Am vrut în acest fel, să-i ajut să decidă dacă vor sau nu cartea, după ce vor fi consultat mai multe poziţii asupra ei, nu doar una singură.
În raport cu scrisul, nu mă simt altfel după debut. Am aceeaşi lejeritate pe care o aveam şi înainte. Dar pentru mine, scrisul nu este totul. Asta poate să nu placă în contextul în care cei mai mulţi autori încă mai pozează în creatori cu destin înalt, oameni aparte, diferiţi de restul. Pentru mine este doar o altă formă de a comunica, egală cu toate celelalte, pe care le folosesc şi le adaptez în funcţie de context şi de ţinta mesajului. Dacă nu am ce să comunic, nu scriu şi nu mi se pare deloc o tragedie.

Text publicat revista “Dilemateca” nr 11 din 2007