Citeam azi poeme de Aurel Pantea si am dat peste un text care incepe cu numele meu. Sigur ca nu este un poem despre mine, insa mi-a dat fiori reci. O sa-l reproduc aici. Veti intelege de ce m-am simtit asa

“Livia  cu geana bruna se uita la om ca din gropi,

ii placuse sa umble mult pe zile cu ceata,

ma gandesc la ea ca la bai de piatra parasite,

si-a speriat toti dragutii, veneau aia seara si

altadata nu se mai intorceau si toti cand s-au insurat

si-au lasat muierile grele cu feti morti, pana odata cand,

vreo trei insi au bolovanit un caine mare cu pata

pe frunte la poarta ei, intr-o seara, si a doua zi,

Pompei al lui Minu s-a dus al dispensar cu sange

inchegat pe frunte si lumea a stiut.”

( Text de Aurel Pantea )